Era mic şi-era plăpând
Timid, din zăpădă căpşorul scoţând
Încerca din răsputeri
Să-nfrunte chiar uşoare adieri..

Sus, pe cer dansau rândunele
Pe pământ, jos, viorele,
Cântau cu toate în cor
Cum firul de iarbă era al iernii biruitor!

Gargarita, la-nceput,

Era un gandacel tacut.

Micuta, verde si cuminte,

Cu greu lega cateva cuvinte.

Dar Natura, mama-i era,

Cu grija mereu o veghea

Si mila mare-i se facu

Deci o rochie noua-i dadu!

Una frumoasa, rosu-aprins,

Iar gargarita mult a plans

De bucurie c-are acum

Motiv sa vorbeasca, si-nca cum!

Deci gargarita cea cuminte,

Imbraca noile vestminte,

Si-ncepu-a se lauda indata:

“Nu are nimeni asa o rochie minunata!”

Dar gargarita se lauda atat de mult,

Incat mai toate gazele se uitau urat

Deja satule de vorbaria ei erau

Si cum sa taca, s-o faca nu stiau.

Mama Natura, suparata,

I-ar fi luat darul inapoi pe data

Dar mai bine se gandi

Si rochia cu noroi i-o stropi.

Gargarita  rusinata,

Vazandu-si rochia patata,

Tacu, iar de atunci, sa stiti,

In rochie rosie si pete negre-o s-o gasiti.

Vezi totul doar in alb si negru,

Nu vrei s-auzi parerea altora,

Crezi despre tine ca esti chiar integru

Dar toti in jur vor spune ca nu e asa.

Ce esti in  mintea ta e o eroare,

Ce crezi ca stii este total gresit!

Ca ai prieteni inca e doar o-ntamplare,

Sau poate cu vorbe goale i-ai amagit.

Daca ar bate vantul realitatii

In  mii si mii de parti te-ai dispersa.

Iar daca te-ar ploua, noroi ai fi

Dar ma-ndoiesc ca te-ar afecta.

Ai sufletul pierdut si nici nu stii,

Crezi ca e dreptul tau sa darami orice usa.

Surprins vei fi sa treci pragul si sa afli

Ca nu esti om, esti doar … cenusa.

Inchide ochii pui de leu,

Dormi linistit caci veghez eu,

Viseaza doar si fii cuminte,

Mama-i cu tine, tine minte.

Aud cum iti bate inimioara,

In brate cand te legan seara

Si tot ce vreau este sa cresti,

Sa fii puternic dar sa crezi si-n povesti…

Dormi puiule de leu, trebuie doar sa dormi,

Pregatit pentru a porni in viata sa fii.

Dormi puiule ca sa te faci mare,

Sa fii intelept, pe propriile-ti picioare.

Dormi puiule si cand te vei trezi,

Mama zambind langa tine va fi.

Sa nu uiti niciodata ca mama te iubeste

Si pentru tine-ar face totul, pentru tine traieste!

Mosule, am fost cuminte

Nu-ti cer nimic, doar sa tii minte

Poate…anul viitor

Imi aduci un petitor?

Sa nu fie mare, mic,

Urat sau frumos vre-un pic

Sa zambeasca mult si des

Si sa ma iubeasca, mai ales!

Sa mai aiba ochii calzi

Sa simti ca in ei te scalzi..

S-aiba buze cat mai dulci

Daca poti…sa n-aiba sunci

Sa priveasca dupa mine

Precum copiii la vitrine

Sa ma-nvete sa traiesc

Si-ti promit c-o sa-l iubesc!

Mosule, acum tu stii…

Eu nu-ti mai cer jucarii

Dar…pana-l aduci pe el…

Aduci macar DURACELL?

Nu ma pot concentra la nimic,
Ma doare capul si ametesc un pic,
Ma simt mica, intr-o apa mare
Si parca-s legata de maini si picioare!

Mult timp m-am alungat de cate ori m-am intalnit
Eram oricum, numai cum as fi vrut eu nu…
Nu mi-a placut copilul din mine cand in oglinda l-am zarit
Fara savoare, forma, nu era pe gustul meu.

Acum ca timpul a trecut si totul a fost in zadar
Nu mai gasesc oglinzi, sunt toate sparte sau ascunse
Simt doar un gol, si, mai mult decat bizar
Mi-e dor de mine caci m-am pierdut in ganduri nepatrunse.

Vad primavara-n ochii tai iubito

Vad luna pe bolta noptilor de vara…

Imi amintesc cum inima-ntro-clipa mi-ai rapit-o

Cand ne plimbam tinandu-ne de mana intr-o seara..

Nu auzeam nimic in jur, nici nu vedeam,

Aveai stele in par si-n ochi sclipiri de inger

Eram cu tine si era tot ce-mi doream

O vesnicie in bratele tale trecea precum un fulger!

Ca te iubesc e lesne de-nteles acum

Sunt tot al tau sa faci ce vrei cu mine

In doi sunt gata sa pornim la drum

Caci ochii tai imi soptesc dragostea-ti intr-o privire

Sa nu cumva sa-mi fugi vreodata

Sa nu mai fii intreaga lume-a mea

Caci ai lua cu tine viata-mi toata

Si as muri, sfarmata mi-ar fi inima!

Ce stii tu despre mine? Stii oare ca traiesc?

Ai oare vreo idee daca urasc sau iubesc?

Te trezesti dimineata si te gandesti la mine?

Cand nu imi esti aproape te-ntrebi daca mi-e bine?

Stai singur pe-ntuneric si plangi de dorul meu?

Te-ntrebi daca-am mancat, daca mi-e somn sau rau?

Esti oare-ngrijorat daca ma mai gandesc la tine?

Sau daca vreau sa mai fii langa mine?

Ai vrea sa fii perfect si tot ce imi doresc?

Sa mi te-oferi cu totul, sa nu te parasesc?

Mi-ai face doar pe plac si-aproape orice voie?

Netinand cont de ora, imprejurari sau dispozitie?

Nu ai habar …. nu stii, nu poti …. nu vrei

Degeba  te uiti mereu direct in ochii mei

Nu ai un suflet bun…nu stiu de ce te vreau

Asa stiu eu s-aleg….gresit, mereu, mereu, mereu…

Ah, de-ai sti cat de mult te doresc

Si cat de des ma gandesc doar la tine

Ai veni mai aproape si m-ai lasa sa te privesc

Asa cum as vrea sa ma privesti tu pe mine…

Ah, daca-ai sti doar cum inima imi bate

De cate ori te-aud sau cand te vad

Si cat as vrea sa nu mai fii asa departe

Sa-mi fii in brate, sa te sarut, sa rad…

Ar fi de-ajuns sa te lasi doar in voia

Inimii, nu mai gandi atat de mult

Fii sclavul sufletului, urmeaza-ti nevoia

De dragoste si cere-mi un sarut

Dar tu nu vei face nici un gest, nimic

Sa te apropii si sa-mi fii alaturi

Si eu voi mai suferi inca un pic

Si peste timp ma voi elibera din ale tale lanturi…

For those of you  who don’t know yet

Let me introduce myself, so you won’t forget:

Here, in my country, my name means COMFORT

And this is what I do, without any effort

I make people laugh, I like to feel needed

If you have a good time then I have succeeded

So when you feel down or sad or unhappy

Just call me, e-mail me, or text me asap

Am asteptat si-am asteptat….

Apoi am indraznit si am sperat…

Si cand credeam c-am obtinut un rezultat

Te-ai ridicat si ai plecat!

Am așezat doar pentru tine o masa plina

Am insirat pe ea tot ce imi face ziua mai senina

Si tot ce ma face sa zambesc, sa ma simt deplina..

Am pus in pahare pana si licoare de luna..

Tu n-ai venit… Si-am plans toate lacrimile din lume!

Chiar nu intelegeam de ce nu vii la mine

De ce, cand eu visez numai la tine!

Si stiu ca langa mine ti-ar fi cel mai bine!

Acum as fugi in locuri de lume-ndepartate

Si te-as uita si mi-as strange iar lacrimile toate…

Apoi as reveni cu forte proaspete

Sa sufar iar si iar si iar…si sa merg mai departe!

A fost odata o bere mare

Daca o beai, cadeai din picioare!

Dar berea asta minunata

Nu rezistai sa n-o bei toata

Desi-ameteai apoi, ea magica era!

Cine o bea, mereu vesel se simtea!

Deci, beti bere, nu va sfiiti

Daca vreti mereu sa fiti fericiti!!!

Nu are culoare, nu are miros

Nu e palpabila sau frumoasa

Dar cand cazi, ea te ridica de jos

In brate te tine si te simti ca acasa

Daca incerci sa o cumperi

N-o vei gasi pe raft sau in stoc

Apare doar atunci cand nu speri

Si dispare dac-o vrei legata-ntr-un loc

Te va ingriji, te va incalzi,

Te va face sa razi, sa dansezi,

Te va face sa spui numai prostii

Pe care amuzante tu le crezi!

O vei recunoaste in raze de soare

In zambete, in muzica sau ploaie

In stele sau vant, chiar intr-o scrisoare

In ninsoare sau a focului vapaie

Bucuria e peste tot, in toate, oricand

O poti avea mereu sau pentru o clipa

Doar nu te chinui s-o obtii prea curand

Caci o poti pierde…si asta-i risipa!

Deci cand o-ntalnesti sau cand te-ntalneste

Primeste-o fara prea multe-ntrebari

Imbratiseaz-o cu sufletul si traieste

Caci fara ea viata e un cer plin cu nori…

Doua maini, doua priviri,

Doua inimi si-o iubire!

In jurul vostru tandretea poti s-o respiri

Si e imposibil sa nu gusti din fericire!

Va vad emotionati

Desi va tineti tari…

Si cred ca momentul de mult il asteptati

Sper ca impreuna sa  cresteti mari, mari!

Mi se umple sufletul

De frumos si viata

Cand va vad si va doresc ca totul

Sa va fie minunat, infinit si plin de speranta!

AM NEVOIE…VREAU…AL MEU

Cuvinte ce lesne pe buze imi vin

Nu doar uneori ci mereu

Ma simt ca si cum as fi Darul divin!

EU! MIE! ACUM! REPEDE!

Cand imi doresc ceva

Egoismul meu nu cunoaste limite!

Si automat ma cred cineva!

Universul este infim

Comparativ cu mintea mea

In mana eu soarele-l tin

Si ma amuz jucandu-ma cu luna!

SUNT EGOISTA si asta o stiu,

Ma ador cand privesc in oglinda!

Simpla sau comuna nu pot sa fiu!

Pe mine nici timpul n-o sa ma prinda!

Daca vei inchide ochii,

Somnul dulce va veni

Visele vor alunga monstrii

Si trist nu vei mai fi.

Daca vei dormi, in liniste

Inima ti-o vei auzi

Ascult-o regulat cum bate

Si ea somnul ti-l va pazi

Viseaza la ceva frumos,

La vara si la mare,

La un loc al tau, calduros,

Fara probleme, lacrimi sau durere.

Daca vei inchide ochii,

Voi fi aici cand ii deschizi

Sa-ti sarut pleoapele si-obrajii…

S-avem o zi lipsita de griji!

Sa imi zambesti mereu, mereu,

E tot ce imi doresc de-acum!

Sa fii asa cum te vad numai eu

Barbat-copil, cand vesel, cand nebun!

Sa te aud razand in somn,

Sa ma intreb de ma visezi,

Sa te sarut usor pana adorm,

Iar tu cu foc aprig sa ma-nbratisezi!

Sa-ti gadil incet nasul cu pleoapele…

Sa-ti soptesc cuvinte dulci pe langa tample

Sa iti masez usor pieptul si spatele,

Iar mainile-mi prin paru-ti sa se plimbe…

Sa imi zambesti mereu, mereu

Si sa ma lasi mereu sa te ador

Doar alaturi de tine zambesc si eu

Sarutarile tale-mi aduc dulce fior…

Ce e o inima nebuna?

Si cum faci sa o recunosti?

E inima ce zboara pan-la luna

E inima pe care-o daruiesti!

E inima care respira si ura si dispret,

E inima care iubeste-n tot timpul,

Ea doar pe sentimente pune pret

E inima care traieste totul!

E inima care se frange si sufera ades

Iar uneori chiar inceteaza sa mai bata..

E inima care din toate a-nteles

Ca nu-i greu sa iubesti o data si inca o data si inca o data

Mi-e inima nebuna si nu pot fi altfel

Iubesc, urasc, plang si traiesc

Iubiri mai noi, mai vechi, nu le regret defel

Si fiecare clipa de nebunie-o pretuiesc!

Nu vreau sa ma gandesc mereu la tot ce-a fost

Regrete, lacrimi sau ranchiuna nu au nici un rost

Nu vreau sa ma gandesc la tine si sa ma infurii…

Nu vreau sa ne certam, sa ne strigam injurii…

Nu vreau sa ma privesti ca pe ultimul om….

Nu vreau sa te tratez cu spatele, sa dorm

Nu vreau sa crezi ca totul e bine fara tine

Nu vreau sa te bucuri de viata fara mine!

Nu vreau sa ne certam…de ce mereu

Ajungem in acest impas, tu si eu?

Ce rost isi au cuvintele-aruncate la manie

Si palmele rostite printre dinti, cu dusmanie?

Nu facem decat sa ne-ndepartam

Si ce ne-a adus impreuna sa uitam…

De ce ne chinuim sa taram corpul mort

Al unei relatii care pare-a fi doar un moft?

Ador linistea care te cuprinde

Cand calmul ochii ti-i aprinde..

Ador sa te vad fericita si zambind…

Esti minunata…cand in brate te cuprind…

Nu te indeparta de mine din motive vagi…

Ne-am fost si ne vom fi mereu atat de dragi…

Totul ar fi perfect daca o sansa-ai da

Increderii in mine si-n iubirea mea!

Hai sa jonglam cu nebunia,

O zi la mine, o zi la tine,

S-o confundam cu euforia,

Sa ne prefacem ca e bine.

Sa alergam in jurul vietii!

Sa nu o prindem niciodata!

Sa-nsiram anii tineretii

Precum margelele pe ata!

De-a fat-ascunselea cu moartea!

Sau poate leapsa cu-orice boala!

Sa jucam fotbal pe terenul fara poarta

Si sa inscriem goluri fara sovaiala!

Hai sa jonglam cu nebunia,

O zi la mine, la tine alta

Sa ne tot pasam bucuria,

Ca-n tenis, cu o serva-nalta!

Tin minte –atunci cand te-am zarit…

Nici nu banuiam ca te-am gasit!

Te asteptam de mult si nu stiam

Acum, ca-n preajma visului meu ma aflam

O clipa, o privire si-un sarut…

Habar n-aveam ca inima mi s-a pierdut

Sau ca in orice clipa, ceas, secunda,

Gandurile mele la tine-or sa ajunga

Dar acum stiu sigur dragul meu

Ca-n bratele tale voi alerga mereu

Ceea ce simt e minunat si e firesc:

Eu doar … ador sa te iubesc!

A fost odata ca niciodata, intr-o tara-ndepartata,

Un imparat bogat, cu o prea frumoasa fata.

Si intr-o zi, cand soarele lumina voios,

Veni un zmeu si-o duse-ntr-un loc intunecos!

Si cerceta-mparatul tot, pamant si cer si ape,

Dar zmeul parca disparuse si reusi sa scape.

Si-apoi afla-mpatratul trist, ca,  undeva in lume,

E un voinic cum n-au mai fost si il chema la sine.

“Iti dau, de vrei, ce am eu tot! Doar adu-mi fata indarat!”

Si cel voinic, privind la el raspunse doar: “Nu pot!”

“Caci nu pentru a tale averi plec eu pe ceea lume,

Ci plec pentru doi ochi frumosi si-un dor ce-l port cu mine…”

Apoi, la drum purcese-ndat’, manat de-al sau mare dor,

Si nu-l vedeai trecand, parc-avea aripi la picior!

Si-ajunse intr-o buna zi la porti de sticla-nalte

Si prinse a striga voinicul, sa se-auda departe!

“Eu vin cu inima deschisa, cu mintea clara, fara gand rau

Si caut o fecioar-aleasa, furata de un aprig zmeu…..”

“Adevarat e c-ai gasit ce cauti, dar e in zadar,

Caci nu-i asa usor sa intri in ast palat de clestar!”

Asculta voinicul nostru cu inima neinfricata

Dar nu baga in seama si mai cerca odata:

„Voi doar o vorba sa-i spun fetii, nu-i mare taina,

Caci ursitoarea-i trimite veste sa nu cumva s-adoarma!”

Si, cum bine stim, nu-i zmeu pe lume sa nu vrea

Sa stie el de vraji, blesteme si altele asemenea,

Deschise deci zmeul cat putu de repede portile larg

Si se trezi cu palosul la gat si cu voinicu-n prag!

Si-ntai se masurara din priviri apoi lupta incepu prapad

Si, desi zmeul cel hain nu parea sa dea-ndarat

Reusi voinicul nostru sa-l dovedeasca si-l rapuse

Apoi lua mandra fecioara si la tatane-su o duse.

Si mare-i fu bucuria cand isi vazu fecioara vie

Si 3 saptamani sarbatoare fu-n imparatie!

Apoi sezu-mparatul langa voinic si ii grai sfatos:

„Bag sama, fatul meu, ca palosul ar mai trebui lasat jos“

“Prin viata ca sa treci cu bine, inima sa stii sa o asculti

Sa lupti, asculta de la mine, dar niciodata pentru avutii!

Acum, eu zic asa sa faci: insoara-te feciorul meu

Fata cu drag tie ti-o dau, si jumate din ce am eu“

Voinicul nostru asculta si nunta-n tocmai se facu

Pen-ca, vedeti voi, si el tare pe fata o mai placu

De dorul ei plecase-ntai, de zmeul rau s-o scape

Si-acum erau mai fericiti ca nuferi-intre ape!

Cine a spus ca e usor sa iubesti era prost

Sau probabil in orice vedea un rost..

Eu pot sa-ti spun un lucru si atat:

Nu poti iubi niciodata prea mult!

De fiecare data iubirea e la fel,

O vezi, o vrei si faci din ea un tel

Rationamentele iti vor fi de prisos

Cand esti lovit in inima de Eros!

Ii cumperi lucruri mici, dar cu insemnatate,

Si flori, bomboane, plimbari, ea merita de toate!

Sau poate-i scrii povesti si ii dedici o poezie

Ai face totul, totul! cat o iubesti sa stie!

Nu mai gandesti si nu mai vezi nimic

Astepti infrigurat un gest al ei, chiar unul mic…

Nu mai auzi chemari ce te-mbiau la viata..

Si-apoi totul se schimba, ai zambetul pe fata!

Nu vrei sa te trezesti din dulcele-ti chin,

Cu ea  vei vedea mereu paharul plin

Nu vrei sa mai traiesti daca ea nu traieste,

Cu ea vezi restul vietii ca pe o poveste….

Si poate va veni o zi in care nori negri, tristi

Vor aparea pe ceru-ti senin din povesti

Cand ea va plange si-n inima ta va fi frig

Iar daca va pleca vei fi inversunat si aprig!

Vei blestema atunci o lume minunata

Care te lasa fara iubirea ta adevarata!

Si vei striga spre cerul tau candva senin

Cuvinte grele, incarcate de venin!

Apoi, mic, abatut si singur cand vei fi

O alta iubire, mai mare, se va ivi

Si toata lumea-n jurul ei va lumina

Si minunata va reincepe viata ta!

Si iar de fiecare data va fi la fel,

O vei vedea, o vei vrea si iti va fi tel,

Rationamentele iti vor fi de prisos…

Caci iar vei fi lovit in inima de Eros….

Deci nu te speria si asculta ce iti spun…

Orice dragoste o ia pe acelasi drum…

Eu pot sa-ti spun un lucru si atat:

Nu poti iubi niciodata prea mult!

Stiu ca m-auzi…

Ar fi chiar greu caci ochii mei te striga…

Stiu ca ma simti

Cand mainile-mi flamande sunt sa te atinga

Si stii ce vreau…

In clocotul inimii mele-ai fost mereu

Auzi cum striga soaptele mele dupa tine si sufletul meu!

Sa uiti

De  viata si de tot, sa zbori cu mine sus, sus, sus

Sa dai glas

Atingerilor mele fierbinti din zori si pana la apus

Sa taci

Cand buzele-mi te-ating cu dor nestavilit

Si sa visezi

Cand bratele mele-ti cuprind trupul obosit!

Nu trebuie

Sa spui mai mult, sa-ti para rau

Eu stiu…

Nu suntem de vina nici tu si nici eu…

E simplu

Si necomplicat daca asa vrem noi…

Te vreau

Si ne vom bucura sau plange amandoi…

Am tot ce mi-am dorit si nimic din ce-mi trebuie

Imi ajunge

Doar privirea ta si vocea ta sa ma invaluie

Nimic mai mult

Nu cer, nu pretind, nu trebuie sa-mi dai

Ca pan-acum

Sa fie totul si ma voi simti ca-n RAI…

Am incercat in fel si chip

Sa trec peste,  sa nu ma implic

Am incercat sa te ignor

Am incercat…dar imi e dor!

N-am vrut s-aud vocea boema

Cum descrie fericirea eterna!

D-am auzit si am vazut ca inima

Reactioneaza numai cum vrea ea!

De-atunci ma chinui in zadar

Sa-ti spun ce simt, ce vreau, dar…

Ma incurc in cuvinte fara sens,

Fara culoare, rima sau vreun inteles..

Cum pot sa-ti spun ca imi e bine

Atunci cand vorbesc cu tine…

Ca tresar la orisicine

Daca seamana cu tine?

Cum sa spun in cateva cuvinte

Ca sunt un copil fara minte

Ca-s vrea sa ma vezi doar pe mine,

Ca zambetele-mi sunt doar pentru tine?

Cum sa exprim sa intelegi mai bine

Ca ma topesc atunci cand te uiti la mine,

Ca ma pierd cand trebuie sa-ti vorbesc,

Si ca ma rog sa nu ma inrosesc?

Inca mai sper sa pot sa-ti scriu,

Sper sa nu fie prea tarziu

Ar fi cumplit, in ochii mei

Sa te uiti si sa nu ma vrei…

Deci mai incerc si fara indoiala

Cuvinte potrivite vor iesi la iveala

Sa-ti spun ca te vreau si nu ma sperii

De oameni, pareri sau alte nebunii!

Adun praf de tacere si sunet de albastru

Sunt punctul de lumina ce sustine inaltul.

Am mintea ratacita in mii si mii de stele

Sunt plasa ce leagana-n taina soarele.

Respir culoarea lumii si-n nori aer eu beau

Sunt muntele, sunt marea, sunt tot ceea ce vreau!

Se spune ca Luna, o fata din popor, era atat de frumoasa incat pana si Soarele bagase de seama. Si in fiecare zi se oprea sa o mangaie usor cu razele lui, sa i se joace cu buclele rebele, sa-i lumineze fata….si azi asa, maine asa, pana cand din zi in zi se oprea tot mai mult sa o priveasca si sa se bucure de ea iar din ce se indragostea, din ce mai puternic se aprindea. Nu-i vorba, ca nici fata nu era stana de piatra, observase si ea ca Soarele-i cam fura privirea si dupa un timp incepu chiar sa se poata uita direct la Soare, lucru care nu-i e dat oricui, dar, vedeti voi, Soarele se facea voinic chipes doar pentru ea si nu-i ranea privirea cand se uita gales la el.

Dupa o vreme insa, Mama Natura se supara cand vazu recolte arse si totul parjolit iar cand mai afla si motivul sederii Soarelui pe bolta ziua intreaga se manie cumplit!!!

Merse direct la ei si cum ii gasi asa in imbratisare fierbinte cazuti pe ganduri, odata bolborosi cateva cuvinte, cerul se acoperi de nori si incepu o ploaie mare de-i racori imediat pe amandoi! Fata o transforma intr-o stea, Luna, si o pedepsi sa nu–l mai vada pe Soare decat cateva clipe cand se lasa seara si alte cateva clipe cand vine dimineata si de asta-i luna atat de trista si-i protejeaza sub valul ei pe tinerii indragostiti.

Soarele fu aspru mustrat si nu mai fu lasat sa stea pe bolta intreaga zi, cum facuse pana atunci, iar de atunci Soarele arde mai cu putere in zilele mai lungi de vara, numai gandindu-se ca pe seara si de dimineata isi poate zari o clipa iubita Luna…

La inceput, lumea nu era asa cum o stim noi, era un mare intreg, si apa si pamant si cer la un loc.

Si toate erau bune si frumoase pana cand Pamantul, satul de atata umezeala la sale, se burzului la apa:

-    Soro! Racesc soro! Mai trage-te putin ca ma tii mereu ud, sunt un noroi, nu pot creste nimic.

Apa, suparata, se ratoi si ea la randul ei:

-    Ei as!, numai de asta nu-mi pasa mie….uite Cerul imi tot sufla-n ceafa si nu pot sa ma linistesc si eu defel ca-mi tot poarta valuri prin unde….si tu te plangi de putina udatura!

Cerul, ascultandu-i, se gandi la o solutie:

-    Mai fratilor, de ce ne tot certam noi atat? Hai mai bine sa ne despartim, fiecare cu drumul lui si ce-o iesi, vom vedea!

Zis si facut.

Pamantul gandea in sinea lui: „tii, ce bine-mi pare! acu-s singur si ma pot intinde cat de mult si pot rodi dupa bunul plac“ iar Apa, si ea gandea asa: „sa te tii intindere de ape ce-mi fac eu acum…lumea-mi va fi culcus…cine are nevoie de Pamant si de Cer? Eu singura imi sunt de-ajuns“.

Cerul insa, trist si deja simtindu-se singur, gandea altfel: „mare greseala am facut, am incercat sa-i impac si uite ce-am facut! acum am ramas singur, Apa si Pamantul nu-mi mai sunt alaturi“

In tot acest timp, Universul privea calm ca parintele privindu-si copii la joaca si i se rupea sufletul uitandu-se la Cer….si vrand sa faca totul bine, orandui asa:

Pamantul fara apa sa nu rodeasca, Marea fara Cer sa nu aiba luciu, valuri, iar Cerul, fara Pamant si Apa sa nu mai fie niciodata, ci aproape mereu sa-si fie. Si Pamantul crescu Munti inalti pana la Cer, iar Apa facu oceane mari si frumoase pentru Pamant si peste toate veghea Cerul, ca un frate mai mare si mai intelept, oglindindu-se ziua in apa albastra a oceanelor si delectandu-si fratii noaptea cu stele si comete.

Erau candva, undeva departe, un imparat si-o-mparateasa.

Si erau ei tare fericiti, pentru ca Dumnezeu le binecuvantase vietile cu liniste, avutie si-o mandrete de fecior de statea luna pe cer sa-l priveasca si nu s-ar mai fi dus la culcare…

Si crestea avutia, si crestea imparatia, linistea veghea peste tot iara mandretea de fecior din ce crestea, tot mai frumusel si mai istet era.

Trecura anii, veni si vremea de insuratoare si dadura zvon in lumea larga, cine stie , cine cunoaste, fata pe masura, sa vie degraba la masa sa stea sa se vada…

Si-au venit, multe cate stele pe cer, si toate-l sorbeau din priviri dara el, feciorul, la nici una n-avea inima….

Se ingrijorara parintii,” pai cum adica, vin fetele la porti puhoi si nici una sa nu ramaie la noi?’

Dara el alta grija n-avea dacat in codru sa stea, fetisoara-n parau si-o spala si la fete nici cu gandul nu gandea…….

Trecu asa o vreme, plecara fetele de imparat, mai planse, mai suparate, dar niciunele de dansul alinate

Daca vazu asa, tata-ne-sau se facu foc si para, dete iara sfoara-n-tara, si-anunta in lung si-n lat ca nu mai are baiat de insurat si ca de azi-nainte nici o fata sa nu-i steie-n minte!

Asa se facu, frumosul nostru fecior singur ca isi petrecu ani buni singur singurel………numai codrul si el……

pana intr-o buna zi, cand in codru poposi o mandra fecioara, ca o caprioara si prinse inima sa-i bata, ca nu mai vazuse el asa o fata!

Si-o urmari, si-o urmari pana intr-o alta zi cand fata-l zari si din gura ii grai: “Ce tot umbli dupa mine, eu mi-s fata, nu vezi bine? Nu mai cauti ca-alta dat din zori pana-n noapte vanat?”

“Ba vanat as mai vana dar mi-i draga fata ta, mainile , picioarele, ochii, tatisoarele, tot in mine-acum tresare si ma clatin ca o floare adiata de un vant……vin sa-ti cad deci la pamant, fa acum ce vrei cu mine, numa….rogu-te, fa-mi bine………

si cica ar mai fi stat ei la vorba-n codrul lat……….dar imparatul a aflat si iara s-a maniat, amintindu-si de rusinea ce patise cu feciorul, asa ca puse ulciorul farmecelor cele rele si-ncepu sa sufle-n ele……..si pe loc fata frumoasa se facu salcie deasa!!!

Iari feciorul de durere, planse, planse in tacere pana cand din el ramase doar un rau curat si lin, la umbra salciei curgand………

Pintrijel era un baiat dintr-un satuc departat…….si avea el un dar aparte, pe oricine intepat de vreo albina, sau de vreo alta ganganie, daca-l atingea acela bine se facea…

Si fura nu putini cei care ajutor cerura de la dansul si el pe toti ii ajuta fara simbrie, o facea din omenie.

Un singur lucru nu putea face Pintrijel, pe cei aproape lui la suflet nu-i putea atinge caci era sub greu blestem……………darul si-l pierdea pe data si planta verde se facea, s-ajute numai daca incerca.

Si se-mpaca el cu ursita pana flacau crescu si-o fata tare draga-i fu….. si cum, ne-cum, albinele dadura iama si fata o-ntepara, de mai sa moara si-alta nu…… Afland flacaul asta, negru ca taciunele se facu si-ntr-o clipa langa fata el fu. Atinse fata usurel si-i alina durerea neobservand ca el, in planta verde aromata se transforma pe data…….. si fata lui trai dar el, el era doar patrunjel………., dar soarta nu-i mai lua si darul, il pedepsise prea destul, asa ca s-astazi daca albina  va inteapa, frecati cu patrunjel si-o sa va treaca.

Pe cer, candva, demult, s-au intalnit doi sori

S-au privit aprig si s-au luat la sfada,

Pe infinita bolta, unul din ei sa vada

Daca va ramane stapan peste nori…

Si s-au aprins sorii, cu valvataie crunta,

Si-ai fi jurat ca fulgere ieseau din ochii lor,

Si s-ar mai fi batut ei vreme multa

Dar pe pamant era un foc ucigator!

S-au oprit, si au vazut ce face gelozia, ura,

Si cu lacrimi de ploaie au stropit amandoi

Si cu greu au facut sa re-nvie natura

Si-asa se-ntampla mult prea des cu noi…

Ne “batem” mult prea des pentru lucruri marunte,

Si nu vedem in jur pe toti cat ii ranim,

Si greu se-nchid ranile, si mai greu e sa uite

Si-apoi degeaba plangem si vrem sa-i oblojim…

M-ai ucis….

Incet dar sigur, fara sa stii ce-ai inceput..

Si m-ai ucis fara sa simti!!!

CE TI-AM FACUT?

CU CE EU TIE TI-AM GRESIT?

C-am fost lumina ta o viata?

Ca te-am condus oriunde-ai vrut?

Ca ti-am dat tot?

Un inceput?

Si pentru ce m-ai dat? Pe-un gol?

Netrebnica fiinta si ingrata!

Am fost cu tine cum cu nimeni alta!

M-am daruit doar tie si nu te-am dezamagit!

Daca ai vrut sa zbori, eu ti-am suflat in aripi!

Daca ai vrut s-alergi, eu te-am purtat in spate!

Daca ai vrut sa razi, am ras …….si am dansat!

Ce am gresit? De ce m-ai alungat?

Adu-ti aminte!

Eu ti-am dat Amintirea!

Eu si Speranta, eu si Viata!!!

Eu am chemat norii, tot eu i-am alungat!

Te-am leganat in somn si in trezie!

Ti-am dat tot ce ai vrut si tu m-omori???

Chiar nu ai observat ca nu mai ai viata?

Ca nu mai ai Caldura?

Ca nu mai ai Speranta?

Ca esti urata, de altii si de tine,

Ca ati ramas doar tu si cu Ecoul???

De ce n-ai ascultat de mine?

Cine te mai tine la piept, orice ai face?

Si cine te va ajuta sa mai traiesti, CA MINE???

TU m-ai ucis, haino! M-ai omorat pe mine

Si totul va fi searbad si trist, asa CA TINE!!!

Degeaba m-ai avut, ti-as fi dat Nemurirea…

Hai striga! VISUL e mort, traiasca AGONIA!

Ce faci cand totul este trist?

Ce faci cand te simti abatut?

Arborezi un zambet optimist

Si iei totul de la inceput.

Cand pamantul fuge de sub talpa ta,

Cand totul e intors pe dos

Ridica-ti ochii si priveste bolta

Inainteaza fara sa privesti in jos.

Aduna-ti gandurile toate

Strange-le bine intr-un sac

Si-arunca-le cat mai departe,

Sau, mai bine, intr-un lac!

Zambeste larg, asculta mult

Invata sa zambesti cu ochii

Si sa vorbesti ca un adult

Sa nu mormai precum copiii!

Daca aceste sfaturi scurte

Nu au efect si nici folos

Nu te speria caci si mai multe

Vor fi precum cutitu-n os

Gandeste-te ca esti ca altii

Nimic nu e special la tine

Ironizeaza-te, ca toti adultii

Si prefa-te ca ti-e bine!

Ce faci cand simti ca masca-ti cade?

Cand optimismu-i de prisos?

Cand zambetul nu mai da roade?

Cand veselia nu-ti e de folos?

Aduna-te incet de jos

O copca ici si alta colo,

Si-ofera-ti un moment grandios:

Dedica-i pesimismului un solo!

Tu visezi la luna si la stele

Tu visezi la Feti Frumosi

In urma-ti alearga suspinele mele

Si realitatea cu zmei furiosi

Tu spui cuvinte alese

Tu canti lumea cea frumoasa

Eu soptesc suspine dese

Si ma-nchid mereu in casa

Tu ai lumea la picioare

Tu esti astrul peste cer

Eu…singura-n departare

Dorului lacrimi ofer…..

Tu nu stii ca te-am visat

Tu nu stii ca te-am dorit

Esti strain de cat te-am asteptat

Esti doar visul neimplinit.

Aveam atatea sa iti spun,

Mi-as fi dorit sa mai raman,

Mai multe clipe-am vrut s-adun

Dar…asta e doar Ramas Bun….

Nu voi promite ca revin,

As cere doar un semn divin,

Sa aflu daca-n al meu chin

Un ins sters, trist am sa devin.

Vreau doar sa stiu dac-am contat

Daca atunci cand am plecat

Un gand, o lacrima-un oftat

In urma mea s-au revarsat.

Daca privind in urma mea atunci

Ai fi alergat sa m-ajungi

In brate cu dor sa ma strangi

Usor, sa nu te simt ca plangi..

Daca ar fi putut fi altfel drumul

Daca as fi putut s-aman destinul

Daca as fi crezut ca nu sunt primul

In gara vietii as fi pierdut trenul

Si chiar daca nu ma-ntelegi,

Daca-ai fi tu pusa sa alegi,

Te-ai rataci zile intregi

Dar pe alt drum nu poti s-alergi!

Aveam atatea sa iti spun,

Mi-as fi dorit sa mai raman,

Mai multe clipe-am vrut s-adun

Dar…nu mi-ai spus nici Ramas Bun….

E primavara.

In zumzet de albine totul prinde culoare

Si in vazduhul proaspat adie calda boare!

Totul e nou, e proaspat, totul e plin de viata

Si chiar parca  Pamantul iti zambeste-n fata!

E vara.

Soarele e doar al meu! Toata ziua e a mea!

Cu mana pot s-ating caldura.Totul parca-i aievea!

E nesfarsit de dulce toropeala si nu bate nici vantul,

A adormit pesemne totul: aerul si pamantul!

E toamna.

In jur, cat vezi cu ochii totul are gust!

Imbietoare fructe si legume, must…

Dar bruma se aseaza, frunza cade, lumina-i rece…

Tot ce a fost vesel si viu acum se trece…

E iarna.

Incet, incet aud zapada cum se cerne…

Ne inconjoara frigul, facem un foc de lemne,

Visam la primavara, vara, la buna si gustoasa toamna….

Si amortiti si obositi lasam frigul sa ne-adoarma….

Dragii mei,

Sper din toata inima sa intelegeti si sa va regasiti in “Scrisurile” mele, dar critica nu o resping, laudele nici atat, deci fiti buni si fiti nebuni, comentati ca nu stricati !